Parcela aferentă imobilului cu locuințe are aliniament către două străzi, iar pe direcția arterei principale există o linie de înaltă tensiune. Zona de protecție a acestei rețele a impus retragerea clădirii față de aceasta cu 18.50 m, astfel că zona construibilă s-a restrâns semnificativ, rezultând o suprafață triunghiulară pe care se putea amplasa clădirea. La nivel volumetric, preluarea liniei oblice dictate de retragerea impusă a dat naștere unor logii triunghiulare pentru apartamentele de la etaje.
Pentru a profita totuși de suprafața liberă considerabilă care a rămas, au fost propuse grădini private. Fiecare din cele 12 apartamente are câte o loggie sau terasă și îi corespunde câte o mică parcelă-grădină pe care să o folosească și să o personalizeze.
Interdicția din zona de protecție viza inclusiv parcările, astfel că acestea au fost amenajate pe una din laturile parcelei din zona construibilă, în sistem de parcare supraetajată (18 locuri de parcare). Clădirea cu locuințe este independentă din punct de vedere energetic, pentru încălzire și răcire sunt
folosite pompe de căldură aer-apă care utilizează energie electrică produsă integral de panourile amplasate pe terasa clădirii.

Din spațiul public, silueta clădirii este una minimalistă, percepută ca un cub, cu o fațadă închisă spre Nord-Vest (spre stradă), dar în spatele căreia se ascund spații care se deschid înspre Sud-Est (spre grădină). În condițiile în care regulamentul de urbanism impune obligativitatea alipirii de limitele
laterale ale parcelei, inserția volumetriei încearcă atenuarea impactului celor două calcane în relația cu locuințele învecinate, ambele amplasate retras. Astfel, un decupaj vitrat pe limita dinspre Nord- Est permite pătrunderea luminii naturale atât în zona de zi de la parter, cât și în dormitorul
matrimonial de la etaj. Casa scării joacă și ea un rol important în aportul luminii naturale, care pătrunde dimineața prin fanta verticală, ghidând privirea spre grădină pe parcursul ascensiunii, iar seara, lumina caldă pătrunde prin zona vitrată dinspre terasa de pe casă.

Apartamentul se află într-un așa-numit „hôtel particulier”, adică în fosta reședință urbană a baronilor Michael și Karl Brukenthal. Clădirea actuală a fost construită în secolul al XVIII-lea, fiind ridicată pe gustul vremii, pe fundațiile unei clădiri mai vechi din secolul XV-lea. Clădirea propriu-zisă, care
constă din patru corpuri, unul spre strada (Corps de Logis), două laterale și unul spre grădină (care deține la etaj sala mare de recepție barocă), flanchează curtea interioară cu arcade (Cour d’Entrée).
Fațada spre stradă are un portal baroc monumental din piatră, cu coloane dreptunghiulare care susțin un balconaș. Interesantă este casa scărilor, somptuoasă, decorată cu stuc, cât și balustrada din fier forjat în manieră renascentistă. Apartamentul nr. 15, care constă dintr-un salon, un holișor, o baie mică și o bucătărie, a fost renovat respectându-se gustul și materialele utilizate în secolele trecute. Astfel, s-au păstrat în întregime ușile și o parte din ferestre, acestea fiind decapate manual și revopsite cu culori pe bază de apă. Finisajul existent al pardoselilor (parchet din anii 60 ai sec. XX, linoleu etc.) a fost îndepărtat și înlocuit cu parchet de stejar masiv, parțial second-hand (reutilizat, curățat, șlefuit și uleiat), parțial nou – cu dimensiuni asemănătoare. Nu s-au făcut modificări la structura clădirii.
S-au refolosit caloriferele vechi de fontă (secolul XX), acestea fiind sablate și revopsite și ele. Mobilierul, care combină piese originale din baroc cu elemente Biedermeier, respectiv corpuri de iluminat moderne – majoritatea cu lumină indirectă – dă interiorului un aer eclectic plăcut. Apartamentul este folosit de proprietar în scop privat.