Palatul Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român este amplasat în centrul istoric al Sibiului, cu faţada principală spre Parcul ASTRA. Edificiul, inaugurat în 19 august 1905, a fost proiectat de arhitectul Aladár Baranyai din Zagreb și construit sub coordonarea arhitecților Josef Schuschnig şi Franz Szalay și a inginerului structurist Gustav Maetz.

Prin hotărârea Comitetului Central al Asociațiunii, clădirea avea să includă, la parter, birourile și biblioteca, la primul etaj, un muzeu istoric și etnografic, iar la etajul al doilea, „o sală mare pentru adunări, prelegeri și producțiuni“. În cea mai mare parte, funcțiunile sale au fost păstrate: în clădire se află colecțiile speciale ale bibliotecii, publicațiile periodice, depozite de carte, patru cabinete documentare, Muzeul Asociațiunii ASTRA (expoziție permanentă) și sala festivă, care găzduiește unele dintre cele mai emblematice manifestări ale vieții culturale sibiene.

Text: Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu

Situată în Piața Huet, în imediata apropiere a Turnului Scărilor, Casa Calfelor este una dintre acele clădiri bine cunoscute sibienilor, dar pe care puțini ajung să o viziteze. Clădirea este adaptată diferenței de nivel dintre Orașul de Sus și Orașul de Jos, dezvoltându-se pe mai multe niveluri și integrând fragmente din zidurile vechii cetăți. Se remarcă prin lucarnele de tip „ochi”, prin acoperișul istoric și prin urmele vizibile ale intervențiilor succesive, unele documentate încă din anul 1542.

Numele îi revine de la calfele călătoare, meșteșugari tineri care, după ucenicie, plecau într-o călătorie inițiatică de „trei ani și o zi” pentru a-și perfecționa meseria. Din anul 2002, Casa Calfelor funcționează din nou ca spațiu de găzduire pentru astfel de meșteșugari veniți din întreaga Europă, fiind unică în Europa de Sud-Est. Un element simbolic situat în apropierea Casei Calfelor este „Stâlpul Calfelor”, unde fiecare meșteșugar lasă un obiect sau un cui la plecare, ca semn al trecerii sale pe-acolo.

Astăzi, Casa Calfelor nu este doar un monument istoric, ci și un centru viu de transmitere a meșteșugurilor tradiționale, găzduind ateliere, demonstrații și evenimente culturale care păstrează spiritul medieval al orașului.

Text: Case Deschise Sibiu

Construită între anii 1880 și 1892 de librarul Franz Michaelis, Vila Michaelis este o clădire reprezentativă pentru arhitectura rezidențială a sfârșitului secolului XIX din Sibiu. Inițial, casa făcea parte dintr-o proprietate mai extinsă, ulterior dezmembrată, și a trecut de-a lungul timpului prin ocupări temporare. După Primul Război Mondial, vila a fost ocupată de ofițeri sovietici, revenind mai târziu comunității săsești. În perioada comunistă, clădirea a fost naționalizată, iar în anul 1977, a fost vândută unor persoane fizice. Timp de mai multe decenii, vila a rămas într-o stare de semi-ruină, păstrând însă proporțiile și detaliile originale.

Restaurarea, realizată între anii 2022 și 2024, a refăcut elementele arhitecturale originale și a consolidat structura clădirii, redându-i identitatea istorică. Astăzi, parterul și subsolul găzduiesc spațiile Clinicii „Michaelis Health & Beauty”, iar etajul continuă să fie locuință privată, păstrând legătura cu trecutul și funcțiunea inițială a clădirii.

Text: beneficiarul clădirii

Palatul Episcopal al Bisericii Evanghelice C.A. din România (Casa Filek), situat în Piața Mare din Sibiu, reflectă evoluția istorică și arhitecturală a orașului. Pe locul unei construcții gotice cunoscute drept „Landhaus”, unde se întrunea Dieta Transilvaniei, Anton Filek, maestru al breslei tăbăcarilor și senator al orașului, a ridicat în anul 1802 o clădire nouă, cu două etaje, inspirată de arhitectura Palatului Brukenthal. Edificiul îmbină barocul târziu cu elemente preclasice, remarcându-se prin fațada sobră, proporțiile echilibrate și curtea interioară cu galerii dorice și loggii arcuite.

Din anul 1872, clădirea aparține Bisericii Evanghelice C.A. din România, devenind sediu episcopal și centru spiritual, administrativ și cultural al comunității săsești, supranumit „Vaticanul”. De-a lungul timpului, a adăpostit arhiva, biblioteca și Institutul Teologic Evanghelic, iar în perioade dificile pivnița a servit drept adăpost antiaerian.

Astăzi, Palatul Episcopal Evanghelic rămâne o clădire vie, activă, păstrându-și identitatea istorică și rolul reprezentativ în viața comunității sibiene. Aici se află birouri administrative ale Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România, biroul Fundației „Biserici Fortificate”, sediul Consulatului Onorific al Austriei, spații de cazare, o cantină și câteva sedii de firme.

Text: Andreea Mănăstireanu (Fundația „Biserici Fortificate”)

Pe amplasamentul actualei construcţii a funcţionat anterior Academia de Drept din Sibiu, instituţie de învăţământ superior, înfiinţată în anul 1844. Aceasta își desfășura activitatea într-un imobil cu un singur nivel, edificat în perioada 1870-1878, pe terenul pe care avea să fie ridicată ulterior clădirea existentă în prezent.

Anul 1868 marchează un moment de referinţă în istoria economică a Sibiului, prin înfiinţarea primei sucursale a unei bănci străine în oraș, Banca Austro-Ungară. Iniţial, instituţia a avut sediul pe strada Nicolae Bălcescu, iar ulterior, în urma finalizării lucrărilor de construcţie desfășurate între anii 1901 și 1909, aceasta s-a mutat în noul imobil situat pe strada Gheorghe Magheru, nr. 20-22. În septembrie 1921, Banca Austro-Ungară a fost lichidată și și-a încetat activitatea pe teritoriul României.

Deși nu există documente care să ateste cu certitudine autorul proiectului, se presupune că edificiul actual ar fi putut fi realizat după planurile arhitectului Georg Wagner. Clădirea se înscrie în stilul eclectic, prezentând o compoziţie arhitecturală armonioasă, cu elemente decorative specifice perioadei de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Faţada principală se remarcă prin detalii ornamentale valoroase, iar acoperișul este dominat de un turnuleț-lanternă, care accentuează verticalitatea volumului construit.

În intervalul 1921-1950, imobilul a găzduit sucursala Băncii Naționale a României din Sibiu. Ulterior, începând cu anul 1950, clădirea a fost atribuită Băncii de Investiții, iar din 1970 aici au funcţionat Inspectoratul Școlar și o Agenție de Locuințe. Începând cu anul 1990, imobilul situat pe strada General Magheru, nr. 14, a devenit sediul Consiliului Județean Sibiu, funcţiune pe care o deţine și în prezent.

Text: Paul Mureșan