Chiar dacă noi, Arhimus, am început activitatea în urmă cu aproape 20 de ani, ne considerăm încă tineri. Experiența acumulată este consistentă, dar suntem conștienți că sunt foarte multe de învățat și de acum încolo. Nu ne ferim de proiecte noi îndrăznețe și nici de dificilele „case” bătrâne, dar valoroase. Încercăm să rezolvăm atât provocări urbanistice de anvergură, cât și intervenții mici, cu efecte mari și pozitive.
Varietatea proiectelor noastre nu înseamnă că știm doar câte puțin din toate, fiecare experiență dobândită o completează pe precedenta, „vocabularul” nostru se îmbogățește permanent. Nu ne-am focalizat pe o nișă tocmai din dorința de a folosi acest vocabular din ce în ce mai bine.
Totuși, ne-au plăcut mult de la început „vechiturile”. De la micul restaurant MAX, de pe strada Ocnei, până la Biserica Evanghelică din Sibiu ori Palatul și Grădina Brukenthal din Avrig, toate acestea ne-au provocat să găsim căi de a le întineri.
Apoi ne-au mai plăcut și sporturile. Am fost bucuroși să adăugăm plus valoare prin proiectele de la Lacul lui Binder ori de la Arena Platoș sau cel al Ștrandului Municipal Sibiu, precum și al Stadionului ori al Sălii Sportive a Clubului Sportiv Școlar. Nu ne-am ferit de complexitatea spitalelor, de la Județean și cel al Căilor Ferate, până la cele din Caransebeș și Reșița. Proiectele din învățământ ne-au stârnit la muncă grea, dar frumoasă. Construirea noului Liceu de Artă din Sibiu, extinderea Școlii Gimnaziale nr. 4, reabilitarea Orfelinatului „Maria Tereza” ori lucrările de eficientizare energetică de la Liceul „Octavian Goga” au fost provocări profesionale intense.
Încercăm să reglăm problema punctualității, o meteahnă a profesiei noastre. Probabil ca vrem prea mult. Poate reușim. Așadar credem astfel că am pus și noi, cât am putut, o mică piatră la temelia Sibiului. Suntem puțini la Arhimus, dar, cu toate suișurile și coborâșurile, tindem către o consecvență și o stabilitate.
Text: Mihai Țucă