Colibele reprezintă ultimul nivel la care se extind gospodăriile, fiind echivalentul locuințelor pe timp de vară, când se pleacă cu oile la pășunat și se produce brânza. Colibele din comuna Râu Sadului capătă forme variate, de la un corp în care se reunesc funcțiunile de locuire și de producție, până la ansambluri ce cuprind coliba, grajdul și ocolul, similar locuințelor cu ocol întărit din vatra satului.

Coliba Runc este una dintre ultimele trei colibe cu ocol închis din zonă, fiind utilizată în ultimii ani doar ocazional de familia Poplăcean. Configurația sa aparte, pe o amprentă la sol de formă pentagonală, reflectă preocuparea ciobanilor de a proteja animalele domestice de fauna sălbatică. Ansamblul este alcătuit din colibă, poziționată pe una din laturile pentagonului, un staul pentru oi, cu un pod generos destinat depozitării fânului, amplasat pe latura opusă colibei, și un țarc acoperit, dispus de-a lungul a trei dintre cele cinci laturi ale ocolului întărit.

Text: Cristian Cismaru, Diana Constantinescu

Nicolae Poplăcean, alături de fiii săi, Antonio și Marian, continuă tradiția oieritului, practicând în continuare transhumanța. Familia folosește coliba de pe dealul Runc în perioadele de primăvară și toamnă. Deși studiază la Sibiu, cei doi băieți se implică frecvent în sprijinirea părinților, atât în muncile agricole, cât și în activitățile specifice oieritului.

Coliba Poplăcean este o construcție simplă, alcătuită inițial dintr-o singură încăpere destinată gătitului și odihnei, ulterior extinsă prin adăugarea unui șopron. Pentru protecția la vânturile puternice din zonă, exteriorul colibei a fost, la un moment dat, acoperit cu fâșii de carton bitumat, fixate peste bârnele de lemn și peste vechea învelitoare din șiță. Această intervenție a modificat semnificativ aspectul original al colibei și a contribuit, în timp, la degradarea elementelor din lemn. În vederea readucerii construcției la forma sa inițială, precum și pentru extinderea spațiului locuibil la nivelul podului, coliba Poplăcean a constituit obiectul intervențiilor din cadrul școlii de vară Țara Colibelor, ediția 2024.

Lucrările realizate la coliba Poplăcean au fost, în mare parte, cele specifice intervențiilor desfășurate în cadrul școlilor de vară: îndepărtarea închiderilor și a învelitorii din carton bitumat; nivelarea pardoselii din pământ de la parter și refacerea vechiului cuptor din piatră; ermetizarea pereților exteriori la vânt, prin umplerea rosturilor dintre bârne cu un amestec de pământ galben, nisip și bălegar de cal, dar și prin baterea unui rând de șiță de lemn pe exteriorul acestora; înlocuirea vechii învelitori din carton bitumat cu șiță din lemn produsă local și bătută de meșteri din sat; realizarea unei dușumele la nivelul podului și montajul unei ferestre la nivelul timpanului de sud-vest, care oferă o frumoasă vedere către colibele de pe dealul Pinului.

Text: Cristian Cismaru, Diana Constantinescu

Proprietarii colibei Tăroi sunt astăzi membrii familiei Minea. Generația bunicilor sunt crescători de vaci, iar Daniel Minea, actualul primar al comunei Râu Sadului, este cel mai mare promotor al programului de renovare a colibelor din sat.

La fel ca multe alte colibe din zonă, coliba Tăroi a ajuns într-o stare avansată de degradare, cauzată de starea precară a învelitorii anterioare, realizată din plăci de azbociment. Coliba a fost renovată în anul 2021, în cadrul primei ediții a școlii de vară Țara Colibelor, și a primit o nouă funcțiune, aceea de loc de înnoptare pentru drumeți. Astfel, atât încăperea de la parter, cât și podul colibei, au fost transformate în încăperi de dormit.

Pentru aducerea colibei Tăroi la un nivel minim de locuire destinat drumeților, au fost necesare mai multe intervenții: realizarea unor dușumele din lemn atât la nivelul parterului, cât și al podului; ermetizarea la vânt a pereților exteriori, prin umplerea rosturilor dintre bârne cu un amestec de pământ galben, nisip și bălegar de cal; reparații la nivelul șarpantei de lemn; realizarea unei noi învelitori din șiță de lemn, produsă în Râu Sadului și bătută de meșteri din sat; montajul unei ferestre la nivelul timpanului, care oferă, din pod, o frumoasă vedere către colibele de pe dealul Secături.

Text: Cristian Cismaru, Diana Constantinescu