Colibele reprezintă ultimul nivel la care se extind gospodăriile, fiind echivalentul locuințelor pe timp de vară, când se pleacă cu oile la pășunat și se produce brânza. Colibele din comuna Râu Sadului capătă forme variate, de la un corp în care se reunesc funcțiunile de locuire și de producție, până la ansambluri ce cuprind coliba, grajdul și ocolul, similar locuințelor cu ocol întărit din vatra satului.

Coliba Runc este una dintre ultimele trei colibe cu ocol închis din zonă, fiind utilizată în ultimii ani doar ocazional de familia Poplăcean. Configurația sa aparte, pe o amprentă la sol de formă pentagonală, reflectă preocuparea ciobanilor de a proteja animalele domestice de fauna sălbatică. Ansamblul este alcătuit din colibă, poziționată pe una din laturile pentagonului, un staul pentru oi, cu un pod generos destinat depozitării fânului, amplasat pe latura opusă colibei, și un țarc acoperit, dispus de-a lungul a trei dintre cele cinci laturi ale ocolului întărit.

Text: Cristian Cismaru, Diana Constantinescu

Coliba Hoadrea reunește trei generații sub același acoperiș: Ilie Hoadrea și Tanti Mărioara se numără printre ultimii din sat care duc mai departe gospodăria de pe plaiurile subalpine. Cresc oi și vaci și au cai și măgari pentru drumurile dese. Nepoții, Rareș și Delia, elevi la licee din Sibiu, ajută vara la treburile din gospodărie și la primirea drumeților care, în ultima vreme, urcă tot mai des la colibe.

Coliba familiei Hoadrea se numără printre puținele colibe din comuna Râu Sadului care sunt folosite pe tot parcursul anului. Construcția este alcătuită din două încăperi: una destinată gătitului și odihnei, și una folosită inițial ca adăpost pentru păsări. În cadrul ediției din anul 2022 a școlii de vară Țara Colibelor, încăperea destinată creșterii păsărilor a fost transformată în loc de luat masa pentru drumeți. Totodată, pentru valorificarea spațiului disponibil în podul colibei, tavanul de lemn de deasupra locului de luat masa a fost deschis, iar zona de pod de deasupra încăperii pentru gătit a fost transformată într-un loc de dormit pentru două persoane.

Pentru convertirea încăperii destinate păsărilor și a podului colibei în zone locuibile, au fost necesare următoarele intervenții: nivelarea pardoselii din pământ de la parter, ermetizarea la vânt a pereților exteriori, prin umplerea rosturilor dintre bârne cu un amestec de pământ galben, nisip și bălegar de cal; repararea și rostuirea cu mortar pe bază de var a peretelui de piatră dinspre deal; îndesirea fermelor șarpantei din lemn și înlocuirea vechii învelitori din tablă fălțuită cu șiță din lemn produsă local; montajul unei ferestre la nivelul timpanului dinspre deal, care permite iluminatul natural în zona de luat masa pentru drumeți.

Text: Cristian Cismaru, Diana Constantinescu

Proprietarii colibei Tăroi sunt astăzi membrii familiei Minea. Generația bunicilor sunt crescători de vaci, iar Daniel Minea, actualul primar al comunei Râu Sadului, este cel mai mare promotor al programului de renovare a colibelor din sat.

La fel ca multe alte colibe din zonă, coliba Tăroi a ajuns într-o stare avansată de degradare, cauzată de starea precară a învelitorii anterioare, realizată din plăci de azbociment. Coliba a fost renovată în anul 2021, în cadrul primei ediții a școlii de vară Țara Colibelor, și a primit o nouă funcțiune, aceea de loc de înnoptare pentru drumeți. Astfel, atât încăperea de la parter, cât și podul colibei, au fost transformate în încăperi de dormit.

Pentru aducerea colibei Tăroi la un nivel minim de locuire destinat drumeților, au fost necesare mai multe intervenții: realizarea unor dușumele din lemn atât la nivelul parterului, cât și al podului; ermetizarea la vânt a pereților exteriori, prin umplerea rosturilor dintre bârne cu un amestec de pământ galben, nisip și bălegar de cal; reparații la nivelul șarpantei de lemn; realizarea unei noi învelitori din șiță de lemn, produsă în Râu Sadului și bătută de meșteri din sat; montajul unei ferestre la nivelul timpanului, care oferă, din pod, o frumoasă vedere către colibele de pe dealul Secături.

Text: Cristian Cismaru, Diana Constantinescu