Colibele reprezintă ultimul nivel la care se extind gospodăriile, fiind echivalentul locuințelor pe timp de vară, când se pleacă cu oile la pășunat și se produce brânza. Colibele din comuna Râu Sadului capătă forme variate, de la un corp în care se reunesc funcțiunile de locuire și de producție, până la ansambluri ce cuprind coliba, grajdul și ocolul, similar locuințelor cu ocol întărit din vatra satului.

Coliba Runc este una dintre ultimele trei colibe cu ocol închis din zonă, fiind utilizată în ultimii ani doar ocazional de familia Poplăcean. Configurația sa aparte, pe o amprentă la sol de formă pentagonală, reflectă preocuparea ciobanilor de a proteja animalele domestice de fauna sălbatică. Ansamblul este alcătuit din colibă, poziționată pe una din laturile pentagonului, un staul pentru oi, cu un pod generos destinat depozitării fânului, amplasat pe latura opusă colibei, și un țarc acoperit, dispus de-a lungul a trei dintre cele cinci laturi ale ocolului întărit.

Text: Cristian Cismaru, Diana Constantinescu

Nicolae Poplăcean, alături de fiii săi, Antonio și Marian, continuă tradiția oieritului, practicând în continuare transhumanța. Familia folosește coliba de pe dealul Runc în perioadele de primăvară și toamnă. Deși studiază la Sibiu, cei doi băieți se implică frecvent în sprijinirea părinților, atât în muncile agricole, cât și în activitățile specifice oieritului.

Coliba Poplăcean este o construcție simplă, alcătuită inițial dintr-o singură încăpere destinată gătitului și odihnei, ulterior extinsă prin adăugarea unui șopron. Pentru protecția la vânturile puternice din zonă, exteriorul colibei a fost, la un moment dat, acoperit cu fâșii de carton bitumat, fixate peste bârnele de lemn și peste vechea învelitoare din șiță. Această intervenție a modificat semnificativ aspectul original al colibei și a contribuit, în timp, la degradarea elementelor din lemn. În vederea readucerii construcției la forma sa inițială, precum și pentru extinderea spațiului locuibil la nivelul podului, coliba Poplăcean a constituit obiectul intervențiilor din cadrul școlii de vară Țara Colibelor, ediția 2024.

Lucrările realizate la coliba Poplăcean au fost, în mare parte, cele specifice intervențiilor desfășurate în cadrul școlilor de vară: îndepărtarea închiderilor și a învelitorii din carton bitumat; nivelarea pardoselii din pământ de la parter și refacerea vechiului cuptor din piatră; ermetizarea pereților exteriori la vânt, prin umplerea rosturilor dintre bârne cu un amestec de pământ galben, nisip și bălegar de cal, dar și prin baterea unui rând de șiță de lemn pe exteriorul acestora; înlocuirea vechii învelitori din carton bitumat cu șiță din lemn produsă local și bătută de meșteri din sat; realizarea unei dușumele la nivelul podului și montajul unei ferestre la nivelul timpanului de sud-vest, care oferă o frumoasă vedere către colibele de pe dealul Pinului.

Text: Cristian Cismaru, Diana Constantinescu

Coliba Hoadrea reunește trei generații sub același acoperiș: Ilie Hoadrea și Tanti Mărioara se numără printre ultimii din sat care duc mai departe gospodăria de pe plaiurile subalpine. Cresc oi și vaci și au cai și măgari pentru drumurile dese. Nepoții, Rareș și Delia, elevi la licee din Sibiu, ajută vara la treburile din gospodărie și la primirea drumeților care, în ultima vreme, urcă tot mai des la colibe.

Coliba familiei Hoadrea se numără printre puținele colibe din comuna Râu Sadului care sunt folosite pe tot parcursul anului. Construcția este alcătuită din două încăperi: una destinată gătitului și odihnei, și una folosită inițial ca adăpost pentru păsări. În cadrul ediției din anul 2022 a școlii de vară Țara Colibelor, încăperea destinată creșterii păsărilor a fost transformată în loc de luat masa pentru drumeți. Totodată, pentru valorificarea spațiului disponibil în podul colibei, tavanul de lemn de deasupra locului de luat masa a fost deschis, iar zona de pod de deasupra încăperii pentru gătit a fost transformată într-un loc de dormit pentru două persoane.

Pentru convertirea încăperii destinate păsărilor și a podului colibei în zone locuibile, au fost necesare următoarele intervenții: nivelarea pardoselii din pământ de la parter, ermetizarea la vânt a pereților exteriori, prin umplerea rosturilor dintre bârne cu un amestec de pământ galben, nisip și bălegar de cal; repararea și rostuirea cu mortar pe bază de var a peretelui de piatră dinspre deal; îndesirea fermelor șarpantei din lemn și înlocuirea vechii învelitori din tablă fălțuită cu șiță din lemn produsă local; montajul unei ferestre la nivelul timpanului dinspre deal, care permite iluminatul natural în zona de luat masa pentru drumeți.

Text: Cristian Cismaru, Diana Constantinescu